Mecanismele HPV-ului și alți factori de risc în oncogeneză

This content is also available in: English Italiano Português Deutsch Čeština Türkçe

No account yet? Register

Figura 3.5. Mecanismul HPV-ului ?i al?i factori de risc pentru apari?ia cancerului de col uterin (Figura 4 din zur Hausen 2002)

Proteinele principale codificate de ADN-ul HPV-ului

ADN-ul HPV-ului con?ine 6800-8000 de perechi de baz?, codificându-se în 8 gene. Genele sunt defalcate în faza timpurie ?i cea avansat?, indicând în care etap? a infec?iei a celulelor bazale acestea sunt.E1, E2, E4, E5, E6 ?i E7 formeaz? genele primei faze, iar L1 ?i L2formeaz? genele ultimei faze. Proteinele principale sunt prezentate în Figura 3.6.

Figura 3.6 Proteinele principale în HPV16 (Figura 1 din Frazer 2004)

Mecanismul infec?iei HIV

Dup? cum s-a men?ionat anterior, epiteliul scuamos are rolul de „piele” protectoare care nu permite agen?ilor patogeni s? infecteze ?esutul de sub ea. De?i colul uterin este un ?esut intern, totu?i este expus la mediul extern, în special în timpul actului sexual. HPV-ul poate s? p?trund? prin straturile protectoare ale epiteliului scuamos prin abraziunea epiteliului pentru a a?i începe ciclul s?u de via?? infectat.

Figura 3.7 Diagrama schematic? a infec?iei epiteliului scuamos din cauza HPV-ului (Figura 2 din Frazer 2004)

Integrarea HPV-ului în genomul gazd?

Integrarea ADN-ului viral în genomul gazd? are dou? consecin?e majore, una fiind posibila transformare malign?.

Blocarea apoptozei
Blocarea sintezei proteinelor reglatoare ce duce la mitoz? necontrolat?

Sunt dou? oncoproteine în genomul HPV care joac? un rol fundamental în apari?ia tumorii, ?i anume E6, care inhib? rolul p53 ?i E7, care inhib? rolul proteinei retinoblastom (Rb). Aceste proteine, în condi?ii fiziologice normale, sunt implicate în reglementarea celulelor cu leziuni cromozomiale sau muta?ii de ADN.

Proteina p53 este vital? pentru organism, întrucât ne protejeaz? de celulele cu leziuni cromozomiale de ADN. Proteina p53 se leag? de celulele cu leziuni cromozomiale de ADN ?i devine activ?. Activarea proteinei p53 duce la atragerea altor proteine, care ulterior duce la apoptoza (moartea celular? programat?) celulelor cu ADN afectat. Atunci când proteina E6 se leag? de proteina gazd? p53, se produce o schimbare structural? ?i, drept urmare, proteina p53 nu mai poate s? se lege de ADN-ul afectat. În consecin??, apoptoza declan?at? sub form? de cascad?, ce implic? proteina p21, nu poate func?iona drept un „semnal de stop” în mitoz?, iar celulele cu muta?ii pot s? se divizeze necontrolabil.

Proteina Rb este menit? s? restric?ioneze abilitatea celulelor de a se reproduce prin multiplicare: Aceasta previne inhibarea evolu?iei ciclului mitotic al G1 de la etapa de decalaj la etapa de sintez?. În termeni mai simpli, atunci când proteina E7 se leag? ?i deterioreaz? proteina Rb, aceasta nu mai este func?ional? ?i proliferarea celulelor r?mâne necontrolat?.

Concluzii la Capitolul 3

Europa, în general, se plaseaz? pe locul ?apte dup? inciden?? ?i locul cinci – dup? mortalitate.
Inciden?a ?i mortalitatea în ??rile europene variaz? în func?ie de riscul afec?iunii ?i de eficacitatea screeningului în rândul popula?iei.
HPV 16 este cel mai r?spândit tip de de HPV cu risc oncogen crescut în cancerul de col uterin în Europa; HPV 16, 18 ?i 45 sunt cele mai r?spândite tipuri în adenocarcinom.
Pe lâng? factorii de expunere la tipurile de HPV cu risc oncogen crescut, fumatul, imunosupresia ?i regimul alimentar precar se num?r? printre factorii de risc pentru cancerul de col uterin ?i precursorii s?i.
HPV-ul ajunge la stratul bazal al epiteliului colului uterin ca s? infecteze colul uterin.
Infectarea productiv? cu tipurile de HPV cu risc oncogen crescut ?i cu risc oncogen sc?zut, de regul?, se auto-limiteaz?; HPV-ul persistent implic? riscul de evolu?ie a afec?iunii.
Leziunile precanceroase de nivel înalt ?i cancerul în rândul unui num?r mic de femei apare în func?ie de integrarea ADN-ului viral în genomul gazd? ?i, ca urmare, blocarea enzimelor care reglementeaz?.