Mecanismele HPV-ului și alți factori de risc în oncogeneză

Figura 3.5.  Mecanismul HPV-ului și alți factori de risc pentru apariția cancerului de col uterin (Figura 4 din zur Hausen 2002)

 

Proteinele principale codificate de ADN-ul HPV-ului

ADN-ul HPV-ului conține 6800-8000 de perechi de bază, codificându-se în 8 gene.  Genele sunt defalcate în faza timpurie și cea avansată, indicând în care etapă a infecției a celulelor bazale acestea sunt.E1, E2, E4, E5, E6 și E7  formează genele primei faze, iar L1 și L2formează genele ultimei faze. Proteinele principale sunt prezentate în Figura 3.6.

 

Figura 3.6 Proteinele principale în HPV16 (Figura 1 din Frazer 2004)

 

Mecanismul infec?iei HIV

Dup? cum s-a men?ionat anterior, epiteliul scuamos are rolul de „piele” protectoare care nu permite agen?ilor patogeni s? infecteze ?esutul de sub ea. De?i colul uterin este un ?esut intern, totu?i este expus la mediul extern, în special în timpul actului sexual. HPV-ul poate s? p?trund? prin straturile protectoare ale epiteliului scuamos prin abraziunea epiteliului pentru a a?i începe ciclul s?u de via?? infectat. 

 

Figura 3.7 Diagrama schematică a infecției epiteliului scuamos din cauza HPV-ului (Figura 2 din Frazer 2004)

 

Integrarea HPV-ului în genomul gazdă

Integrarea ADN-ului viral în genomul gazdă are două consecințe majore, una fiind posibila transformare malignă.

  1. Blocarea apoptozei
  2. Blocarea sintezei proteinelor reglatoare ce duce la mitoză necontrolată

Sunt două oncoproteine în genomul HPV care joacă un rol fundamental în apariția tumorii, și anume E6, care inhibă rolul p53 și E7, care inhibă rolul proteinei retinoblastom (Rb).  Aceste proteine, în condiţii fiziologice normale, sunt implicate în reglementarea celulelor cu leziuni cromozomiale sau mutaţii de ADN.

Proteina p53 este vitală pentru organism, întrucât ne protejează de celulele cu leziuni cromozomiale de ADN. Proteina p53 se leagă de celulele cu leziuni cromozomiale de ADN și devine activă. Activarea proteinei p53 duce la atragerea altor proteine, care ulterior duce la apoptoza (moartea celulară programată) celulelor cu ADN afectat. Atunci când proteina E6 se leagă de proteina gazdă p53, se produce o schimbare structurală și, drept urmare, proteina p53 nu mai poate să se lege de ADN-ul afectat. În consecință, apoptoza declanșată sub formă de cascadă, ce implică proteina p21, nu poate funcționa drept un „semnal de stop” în mitoză, iar celulele cu mutații pot să se divizeze  necontrolabil.

Proteina Rb este menită să restricționeze abilitatea celulelor de a se reproduce prin multiplicare: Aceasta previne inhibarea evoluției ciclului mitotic al G1 de la etapa de decalaj la etapa de sinteză. În termeni mai simpli, atunci când proteina E7 se leagă și deteriorează proteina Rb, aceasta nu mai este funcțională și proliferarea celulelor rămâne necontrolată.

 

Concluzii la Capitolul 3

  1. Europa, în general, se plasează pe locul șapte după incidență și locul cinci – după mortalitate.
  2. Incidența și mortalitatea în țările europene variază în funcție de riscul afecțiunii și de eficacitatea screeningului în rândul populației.
  3. HPV 16 este cel mai răspândit tip de de HPV cu risc oncogen crescut în cancerul de col uterin în Europa; HPV 16, 18 și 45 sunt cele mai răspândite tipuri în adenocarcinom.
  4. Pe lângă factorii de expunere la tipurile de HPV cu risc oncogen crescut, fumatul, imunosupresia și regimul alimentar precar se numără printre factorii de risc pentru cancerul de col uterin și precursorii săi.
  5. HPV-ul ajunge la stratul bazal al epiteliului colului uterin ca să infecteze colul uterin.
  6. Infectarea productivă cu tipurile de HPV cu risc oncogen crescut și cu risc oncogen scăzut, de regulă, se auto-limitează; HPV-ul persistent implică riscul de evoluție a afecțiunii.
  7. Leziunile precanceroase de nivel înalt și cancerul în rândul unui număr mic de femei apare în funcție de integrarea ADN-ului viral în genomul gazdă și, ca urmare, blocarea enzimelor care reglementează.

 

X