Celule scuamoase atipice nu pot exclude HSIL (ASC-H)

Secțiunea de mai sus descrie modul de recunoaştere a principalelor manifestări ale HSIL. ASC-H ar trebui să fie rare dacă medicii citologi se concentrează pe structura anormală a cromatinei și membranele nucleare neregulate observate în HSIL și sunt conștienți de faptul că

  1. HSIL poate avea nuclei relativ mici și palizi
  2. Grupurile de celule hipercromatice aglomerate pot avea celule HSIL ușor de recunoscut la periferia lor sau între grupurile de celule
  3. Diagnosticul poate fi stabilit, de regulă, pe celulele anormale dispersate și
  4. Cazurile la limita dintre HSIL și LSIL ar trebui să fie definite ca SIL și nu ASC-H. 

În majoritatea țărilor, ASC-H nu este supusă triajului HPV, astfel că diagnosticul depinde de manifestările din colposcopie și de biopsiile exacte. În Marea Britanie, toate diagnosticele dubioase, inclusiv cele care "nu pot exclude discarioza de grad înalt" sunt supuse triajului HPV și investigate doar dacă sunt pozitive.  Este important aici să nu omiteți HSIL ocazională care este HPV-negativă. 

În practică, există trei situații principale în care se utilizează categoria ASC-H

  1. Celulele discariotice dispersate
  2. Grupurile de celule hipercromatice aglomerate
  3. Distincția între metaplazia scuamoasă imatură și HSIL

În primul caz, ASC-H evitată poate fi evitată prin consultarea cu colegii și încrederea în recunoașterea HSIL.

În al doilea grup ASC-US poate fi evitată din nou prin consultare și recunoașterea principalelor trăsături similare ale grupurilor de celule hipercromatice aglomerate: celule endometriale, metaplazie tubo-endometrioidă, celule endocervicale reactive și CGIN.  Concentrarea asupra celulelor care se disociază de la grupul celular principal și situate între aceste grupuri, de obicei permite, stabilirea diagnosticului atunci când este prezentă HSIL.  Dat fiind că grupurile celulare hipercromatice aglomerate reprezintă mai des CIN3 decât CIN2, atipiile nucleare și raportul N/C trebuie să fie diagnostic în HSIL.

Cel de-al treilea grup provoacă probabil cea mai mare dificultate, deoarece poate fi cu adevărat dificil de a distinge metaplazia scuamoasă imatură și, uneori, metaplazia tubară, de tipul "metaplazic" al HSIL. 

 

Metaplazia scuamoasă imatură comparativ cu HSIL

Distingerea HSIL de metaplazia scuamoasă imatură poate fi la fel de dificilă în secțiunile histologice, rezultând în conceptul de "metaplazie scuamoasă imatură", care reprezintă probabil LSIL în metaplazia imatură (Duggan et al. 2006).  Triajul HPV de grad înalt poate ajuta la distingerea SIL de metaplazia imatură; p16 și Ki-67 pot fi utile pentru distingerea HSIL de LSIL în acest context. În citologie, distincția principală se face între HSIL și metaplazia scuamoasă imatură și depinde de structura cromatinei, neregularitățile membranelor nucleare și raportul NC, așa cum s-a descris mai sus. 

Exemplele prezentate în Figura 9c-16, 17 și 18 vor confirma diagnosticul de ASC-H.

                                                   

Figura 9c-16 (a-b).  ASC-H în celulele metaplazice imature

(a) ASC-US confirmată ca fiind CIN2 în biopsie
(b) but the diagnosis was questioned on review in view of absence of mitotic activity and may not be true CIN2. P16INK4 and Ki67 (MIB-1) staining is now recommended in doubtful cases like this.  HPV status was not known in this case.

 

 

Figura 9c-17 (a-b). ASC-H în celulele atipice dispersate.

(a) ASC-H confirmată ca fiind CIN2
(b) ASC-H confirmată ca fiind CIN3 în histologie

 

 

Figura 9c-18 (a-b).  ASC-H în metaplazia tubară.

(a) Prezintă nuclei rotunzi tipici metaplaziei tubare: este vizibilă o placă bazală, dar nu există celule ciliate care ar putea fi recunoscute.
(b) S-a observat metaplazia tubară în biopsie: nu a fost prezentă SIL.

 

X