Distincția dintre discarioza moderată și severă

Caracteristicile citologice ale discariozei de grad înalt (moderată) - HSIL preponderent CIN2

Prezentare

Celulele sunt vizibile, de obicei, sub formă de straturi sau ca celule separate cu mai multă citoplasmă decât se observă, de obicei, în CIN3.  Grupurile de celule aglomerate suprapuse sunt mai puțin susceptibile de a fi raportate ca discarioză moderată, deoarece raportul N/C în astfel de celule poate fi dificil de evaluat.

 

Nucleii

Caracteristicile nucleare ale discariozei sunt similare cu cele descrise mai sus pentru HSIL, dar pot fi mai puţin pronunţate.  Nucleii pot fi hipercromatici, normocromici sau hipocromatici. 

 

Citoplasma

Citoplasma va fi, de obicei, similară cu cea a unei celule intermediare, dar cu un diametru mai mic.  Celulele mai mature, care sugerează prezența LSIL, pot fi prezente concomitent cu HSIL, indicând fie maturarea suprafeței celulelor, fie LSIL coexistentă: a se vedea Figura 9c-7 (a-b).

 

Raportul nucleo/citoplasmatic

Discarioza moderată este raportată, de obicei, atunci când raportul N/C este de aproximativ 50% în majoritatea celulelor.

 

Figura 9c-7 (a-c).  Discarioză de grad înalt (moderată) confirmată în histologie ca fiind CIN2

(a) Straturi mici de celule cu caracteristici nucleare ale discariozei și citoplasmă variind între aproximativ 50% și peste 50%. Este prezentă o oarecare maturare superficială în cazul celulelor cu un raport N/C mai mare. Nucleii sunt puțin hipercromatici.
(b) Celule asemănătoare de discarioză moderată, cu un raport N/C variabil de circa 50%. Nucleii sunt hipocromatici în acest caz.
(c) Secțiune histologică ce prezintă maturarea CIN2 spre suprafața epiteliului, explicând de ce celulele cu un raport N/C mai mic pot fi vizibile în citologie în HSIL preponderent CIN2.

 

Distincția dintre HSIL (preponderent CIN2) și LSIL

Distincția esențială este între HSIL și LSIL. Dat fiind că ambele pot fi prezente pe aceeaşi lamă, mai frecvent cu CIN2 decât cu CIN3, iar CIN2 se caracterizează prin maturarea straturilor superficiale, uneori poate fi dificil de a lua o decizie. Decizia trebuie luată după examinarea întregii lame, pe baza gradului de anomalie nucleară, precum și a raportului N/C predominant. Cea mai severă anomalie trebuie raportată.

În plus, trebuie să se acorde atenție pentru evitarea supradiagnosticării metaplaziei scuamoase imature sau epiteliului atrofic precum HSIL preponderent CIN2 (discarioză moderată): a vedea mai jos în acest capitol, în secțiunea ASC-US.  

Dificultatea distingerii anumitor cazuri de HSIL de LSIL (în ceea ce privește discarioza moderată față de cea ușoară) este demonstrată de răspunsurile primite în privința a două imagini dintr-un chestionar de pe site-ul web distribuit înainte de Conferința cu privire la terminologie BSCC în 2002 (Figura 9c-8 a-b). Majoritatea respondenților a evaluat corect imaginile ca fiind de grad înalt (a) și, respectiv, de grad scăzut (b), însă în ambele cazuri a existat o variație considerabilă a observatorilor între discarioza ușoară și cea moderată. Trebuie remarcat faptul că nucleii sunt mai mari în LSIL decât în HSIL, deși raportul N/C este mai mare în cea din urmă.

Ceea ce este important referitor la ambele cazuri este prezența distribuţiei neregulate a cromatinei și a membranelor nucleare (discarioză), fapt ce permite de a stabili un diagnostic definitiv de SIL, decât de celule scuamoase atipice cu semnificație nedeterminată (ASC-US) sau nu poate exclude HSIL (ASC-H ).  În rare cazuri astfel de probe pot fi raportate ca discarioză de grad incert (Denton et al. 2008) și gestionate ca discarioză de grad înalt (moderată).

 

Figura 9c-8 (a-b).  Două imagini ale SIL din Conferința cu privire la terminologie BSCC 2002.

Discarioză de grad înalt (moderată) (CIN2 în histologie). Celulele cu raport N/C ridicat sunt amestecate cu celule mai mature. Evaluările respondenților BSCC: 19% severă, 52% moderată, 27% ușoară, 2% de natură nedefinită
(b) Discarioză de grad scăzut (ușoară) (CIN1 în histologie). Caracteristicile discariozei sunt vizibile, iar nucleii sunt hipercromatici și măriți.  Raportul N/C relativ scăzut se datorează gradului mai mare de maturare citoplasmatică decât cel observat în CIN2. Evaluările respondenților BSCC: 10% de natură nedefinită, 43% ușoară, 39% moderată, 0% severă.

 

Distincția dintre HSIL și LSIL

  • Nucleii tind să fie mai mari în LSIL decât în HSIL
  • NC este ridicat în HSIL, în mare parte datorită dimensiunii reduse a citoplasmei
  • Maturarea citoplasmatică poate fi observată în unele celule în HSIL preponderent CIN2 (LSIL poate coexista)
  • Discarioza este observată în HSIL și LSIL
  • Dacă aveți dubii, raportați ca SIL de grad incert, decât ASC-H

 

Caracteristicile citologice ale discariozei severe (HSIL preponderent CIN3)

Prezentare

Celulele vor fi vizibile în preparatul citologic atât ca celule unice, cât și, adesea, ca straturi și grupări dense hipercromatice. În general, va exista o cantitate foarte mare de material pe lamă, dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. O caracteristică proeminentă este faptul că vor exista celule unice care se vor disocia de grupurile aglomerate și vor fi vizibile ca celule izolate între grupurile de celule. Adesea este prezent un exsudat polimorf al neutrofilelor. 

 

Nucleul

Nucleul este, de obicei (dar nu întotdeauna) hipercromatic, cu cromatină cu aspect grosier, cu aglomerări și distribuită neregulat. Nucleul are marginile neregulate, cu o membrană nucleară cu îngroșări localizate. Raportul N/C se poate apropia de 100%, cu doar o cantitate redusă de citoplasmă rămasă.  Dimensiunea celulei este doar puțin mărită, iar diagnosticul depinde de caracteristicile nucleare și de raportul NC. 

 

Citoplasma   

În majoritatea cazurilor, diametrul citoplasmatic este mai mic decât cel al unei celule parabazale sau al unei celule metaplazice imature; ea poate fi inobservabilă, în special în grupurile de celule, aglomerate, hipercromatice și poate fi absentă sau citolizată. În unele cazuri, citoplasma poate fi mai abundentă și cheratinizantă sau necheratinizantă.  LSIL și/sau koilocitoza concomitentă, de asemenea, pot fi prezente pe lamă, dar acest lucru se întâmplă mai rar decât în ​​cazul discariozei de grad înalt (moderată).

 

Raportul nucleo/citoplasmatic

Acesta tinde să fie mai mare decât cel descris în discarioza moderată și este, de obicei, în mod constant mai mare de 50% și se poate apropia de 100%.

 

Figura 9c-9 (a-b). Discarioză de grad înalt (severă) în celule separate, confirmată în histologie ca fiind CIN3

(a) Membrane nucleare neregulate și structura cromatinei în nuclei hipercromatici pe fundal de inflamație. Raportul N/C este cu mult peste 50% în majoritatea celulelor.
(b) Biopsia histologică arată CIN3 cu celule neoplazice care afectează întreaga grosime a epiteliului.

 

Grupuri de celule hipercromatice aglomerate

Celulele coezive, aglomerate, cu discarioză severă sunt mai des observate în CIN3 decât în CIN2, deoarece acestea se caracterizează printr-o cantitate redusă de citoplasmă și un raport N/C ridicat. Exemple sunt prezentate în Figura 9c-10 de mai jos. Caracteristicile nucleare ale HSIL pot fi observate în celulele separate la marginile grupelor celulare. Grupurile celulare hipercromatice aglomerate pot fi omise în timpul examinării la rezoluție mică, ceea ce reprezintă o capcană cunoscută în stabilirea diagnosticului.

În unele cazuri, grupurile celulare hipercromatice aglomerate ale HSIL pot imita neoplazia glandulară (Figura 9c-11), cu care poate coexista.  În asemenea cazuri, caracteristicile tipice ale CGIN sau adenocarcinomului trebuie căutate în altă parte a probei. 

 

Figura 9c-10 (a-c) Grupuri de celule hipercromatice aglomerate - HSIL preponderent CIN3

(a) Grup de celule hipercromatice aglomerate, cu practic niciun fel de citoplasmă asociată. Există variații în mărimea și forma nucleară cu unele celule disociindu-se de grup.
(b) Nuclei hipercromatici aglomerați în HSIL cu un raport N/C ridicat: nucleul ocupă cu mult peste 50% din celulă. Atrageți atenția la mărimea acestui grup de celule, care în ansamblu este de aproximativ mărimea unei celule intermediare. Natura hipercromatică a nucleilor ajută în mod normal la depistarea acestor celule. Celulele separate sunt, de obicei, depistate în altă parte a lamei.
(c) Citoplasma pare a fi pierdută în acest grup de celule, care a prezentat caracteristicile nucleare ale HSIL.

 

 

Figura 9c-11 (a-b).  Grupuri de celule hipercromatice aglomerate care imită CGIN

Clustere coezive de celule cu discarioză severă, cu polarizarea nucleilor, ​​în general, rotunzi, formând structuri parțiale asemănătoare unei rozete.  Nu au existat alte caracteristici care să sugereze prezența CGIN, iar diagnosticul a fost CIN3.
Clustere coezive de celule cu discarioză severă, cu polarizarea nucleilor, ​​în general, rotunzi, formând structuri parțiale asemănătoare unei rozete.  Nu au existat alte caracteristici care să sugereze prezența CGIN, iar diagnosticul a fost CIN3.

 

 

Diagnosticul diferenţial al grupurilor de celule hipercromatice aglomerate

Dat fiind că raportul N/C tinde să fie ridicat, diagnosticul diferențial este puțin probabil să includă LSIL sau HSIL preponderent CIN2 sau discarioză de grad înalt (moderată).  Diagnosticul diferențial include entități benigne cum ar fi celulele endometriale, metaplazia tubo-endometrială și celulele endocervicale reactive; și CGIN. Acest tip de HSIL poate fi uneori clasificat ca ASC-H (a se vedea mai jos). 

X