Adenocarcinomul

Adenocarcinomul colului uterin reprezintă un neoplasm malign, care afectează epiteliul glandular al colului uterin. Există mai multe tipuri de adenocarcinoame, majoritatea dintre care prezintă o etiologie și factori de risc similari cu carcinomul scuamocelular.  Adenocarcinoamele mucinoase endocervicale cuprind 70% din adenocarcinoame (OMS). 

Tipurile de HPV asociate frecvent cu adenocarcinomul sunt 16, 18 și 45 (de Sanjose et al. 2010).

Adenocarcinomul este mai dificil de prevenit decât carcinomul cu celule scuamoase și, prin urmare, este mai frecvent în populațiile bine testate (Bulk et al. 2005).   În timp ce OMS indică că 10-15% din cancerele de col uterin reprezintă adenocarcinom (OMS), un audit național efectuat în Anglia a arătat că 19% din 3305 carcinoame de tip cunoscut reprezintă adenocarcinom și 4% carcinom adenoscuamous (Sasieni et al. 2009). 

Studiile efectuate în Europa, Marea Britanie, precum și în alte țări (Sasieni et al. 2009; Bray et al. 2005; Viczaino et al. 1998) susţin în mod consecvent declaraţiile de mai jos.

Adenocarcinomul in situ (AIS)

Adenocarcinomul de tip endocervical este cel mai răspândit (70% din adenocarcinoame) și poate fi precedat de adenocarcinomul in situ (AIS), cunoscut și ca neoplazia intraepitelială glandulară cervicală (CGIN), care este un precursor cunoscut al adenocarcinomului (Ostör et al. 2000).

Deși s-a descris CGIN de grad scăzut și de grad înalt, acesta este considerat, de regulă, o singură entitate și este tratat ca AIS.  CGIN coexistă adesea cu CIN scuamos de grad înalt, ceea ce poate facilita detectarea în citologie și colposcopie (Talaat et al. 2012).  Colposcopia este mai puțin sensibilă în detectarea anomaliilor glandulare comparativ cu leziunile celulare scuamoase (Jordan et al. 2008; Talaat et al. 2012).

Woodman et al. (2003) sugerează că este puțin probabil ca leziunile preinvazive cauzate de HPV18 să prezinte anomalii de grad înalt, compromițând astfel detectarea acestora în citologie. 

Diagnosticul citologic al adenocarcinomului și AIS

Citologia este importantă în detectarea adenocarcinoamelor oculte, precum și a AIS: 15% din adenocarcinoame nu prezintă nicio leziune vizibilă (OMS).  Un audit național efectuat în Suedia a raportat că 65% din 186 de adenocarcinoame sunt depistate prin screening (în urma citologiei anormale în decurs de 6 luni), comparativ cu 33% din 615 carcinoame cu celule scuamoase (Andrea et al. 2012). 

AIS/CGIN este mai rar detectată decât CIN3 după cum se arată în Figura 4.6 de mai jos.  În cadrul acestui audit din 133 de cancere, 113 au fost carcinoame scuamocelulare, 14 adenocarcinoame (jumătate au fost depistate prin screening), patru carcinoame adenoscuamoase și două "alte tipuri“, indicând un raport mai mic al adenocarcinomului in situ pînă la invaziv (4:1), comparativ cu carcinoamele cu celule scuamoase (13:1) (Herbert et al. 2010).